Legea nr. 70/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial pe 15 mai 2025 și aduce modificări importante în privința măsurilor asigurătorii din procesul penal. Cu alte cuvinte, legea reglementează mai clar modul în care bunurile pot fi puse sub sechestru pentru a garanta, de exemplu, recuperarea prejudiciilor.
Sunt acele măsuri prin care statul (prin reprezentanții săi) poate bloca bunurile unei persoane urmărite penal, pentru a:
preveni vânzarea sau ascunderea lor,
garanta plata unei amenzi sau
asigura despăgubirea părții civile.
1. Clarificarea cine și cum poate dispune măsurile asigurătorii (art. 249)
Cine poate decide luarea acestor măsuri?
Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată. Pot face acest lucru:
din oficiu (adică din proprie inițiativă),
sau la cererea procurorului sau a părții civile.
Ce bunuri pot fi vizate?
Bunurile ce pot fi confiscate, folosite pentru a garanta plata unor amenzi, a cheltuielilor judiciare sau a daunelor provocate prin infracțiune.
2. Persoana vătămată capătă mai multă „forță” (art. 249 alin. 6 și următoarele)
Partea civilă poate cere sechestru
O noutate importantă este că partea civilă poate cere direct luarea unei măsuri asigurătorii. Aceasta va adresa cererea:
procurorului (în faza de urmărire penală),
judecătorului de cameră preliminară,
sau instanței (în timpul procesului).
Procurorul e obligat să răspundă „de îndată”
Dacă partea civilă cere sechestru, procurorul trebuie să se pronunțe imediat printr-o ordonanță.
Ce se întâmplă dacă cererea este respinsă?
Atât partea civilă, cât și suspectul sau inculpatul trebuie să fie informați imediat.
Comunicarea deciziei are loc după aplicarea efectivă a măsurii
Pentru a preveni ca bunurile să fie ascunse înainte de sechestru, ordinul de instituire a măsurii este comunicat doar odată cu aplicarea ei.
3. Judecătorul decide rapid și fără citarea părților (art. 249)
Sechestrul se dispune în camera de consiliu, fără citarea inculpatului sau a părții civile.
Această procedură este:
urgentă,
confidențială,
cu prezența obligatorie a procurorului.
Se reduce riscul ca bunurile să fie ascunse sau vândute între timp.
Persoanele vizate pot contesta măsura ulterior.
4. Ordonanțele pot fi contestate (art. 250 și art. 250¹)
Cine poate contesta?
Suspectul, inculpatul, partea civilă sau orice persoană interesată.
Ce se poate contesta?
atât ordonanța de instituire a măsurii,
cât și ordonanța de respingere a cererii.
Termene pentru contestație:
3 zile în cazul deciziilor procurorului,
48 de ore în cazul deciziilor instanțelor.
Probleme semnalate de specialiști
Potrivit analizei publicate de prof. dr. Andra-Roxana Trandafir și drd. Vicențiu-Răzvan Gherghe:
Legea nu clarifică exact când trebuie să răspundă procurorul dacă cererea vine de la o „persoană vătămată” care încă nu s-a constituit formal parte civilă.
Procesul este necontradictoriu: inculpatul nu e citat înainte ca sechestrul să fie aplicat – ceea ce ridică semne de întrebare privind dreptul la apărare.
Lipsa asistenței juridice în acest moment poate fi o problemă, mai ales dacă inculpatul este minor sau are dreptul legal la un avocat.
Concluzii
Legea nr. 70/2025 aduce o serie de îmbunătățiri în protejarea intereselor victimelor într-un proces penal, oferindu-le mai multă putere în a solicita și obține măsuri de protecție patrimonială (precum sechestrul).
Totuși, aplicarea practică va trebui atent urmărită, pentru a nu afecta drepturile celor acuzați, în special în ceea ce privește:
lipsa contradictorialității,
lipsa asistenței juridice obligatorii în unele situații,
riscul ineficienței dacă bunurile nu sunt găsite la timp.